De soare cald o pată se așterne
Peste mormântul clipelor trecute,
Din cântecele altădat’ știute
Adun prin colțuri cioburi de refrene.

Prietenii cu aripile rupte
Îmi săgetează-a ochilor caverne
Și parcă iar m-aș îngropa-n taverne
Și parcă iar aș călări o bute.


În sufletul de răni cicatrizat
Ceva ce încă pare viu tresare
Când mi-amintesc boema suceveană


Și-atunci m-aș arunca cu disperare
În sulițele timpului uitat
Să-mi fie cicatricea iarăși rană.