Am vrut să-ți spun un șuier de final
Și bate vântul, trist ecou de ploi...
Mă-neacă muchia unui val
Și nu mai pot veni-napoi.

Mă duc cu gândul spre un ultim gând
Și trist te iau de gât să te omor...
Dar tu mai chinui ultimul cuvânt
Și pleci și mori și zaci, întinsă pe covor...

Vroiam să te mai las să îmi șoptești,
Dar glasul tău îmi sângera pe buze...
Nu te mai las sa mă iubești,
Să mă ucizi, să cauți mii de scuze.

Nu te întoarce să privești în urmă,
Stropii de ploaie-s încă-n ochii mei...
Iar tu dispari acuma fără urmă
Și din trecut tu nu mai vrei.

Și pleci spălând păcatul meu
De a te fi ucis fără să plâng...
Ai plâns destul la sânul meu,
Mai vreau odata gâtul să ți-l frâng.