-ai mințit ?
-am mințit
adevărul și calea ta nu le-am înțeles
și ce era să fac când, săturați de tăcerea ta, toți așteptam unii de la alții sfatul?
atunci m-am făcut mândru de știința cu care mă răsfățam în glumă
strigând pe toate drumurile că până și copiii au pe buze poruncile tale


-te-ai răzvrătit?
-m-am răzvrătit, recunosc
cezarul în fața căruia ai poruncit să se plece tot genunchiul
crudul dușman, căruia trebuia să îi întorc și cealaltă lacrimă
stăpânul cu nărav de fiară
iedul cu blană de lup
toți au căzut sub loviturile sabiei mele, prea grea pentru îngerii tăi firavi
ce să fac, Doamne,
dacă în fiecare noapte se trezeau în mine atâtea mâini întinse?


-de iubit, ai iubit? pe ei, pe mine…?
-dacă întristându-mă de tristețea lor
bucurându-mă de bucuria lor
mângâind cu buzele uscate chipul nemișcat al icoanei tale
dacă, lăsând atâta viață în urmă și îmbrățișând fără regrete pământul
dacă toate acestea și mai multe ca acestea, înseamnă iubire
dacă…
da, Doamne, mărturisesc ție, cred că mult am iubit


-cândva am lăsat în mâna voastră judecata
poate că nici eu nu vreau să știu cât bine am făcut în asta
e timpul să afli că eu te-am iertat de mult
mi-a fost greu să văd cum Adamul uitat în voi
rămânea de atâtea ori singur în malul unui mormânt

dar dacă eu te-am iertat, frate al meu om,
tu de ce nu îți primești ție iertarea?