O barcă legată de-un mal se găsea..
O sfoară unită, cu noduri și glas
În vântul năpraznic, cu mii de speranțe
Vâslea marinarul spre dorul rămas.

Vâslea cu putere, cu gândul lipit
De malul ce-atât de departe părea
Și sfoara cu ură parcă-l ducea
Tot mai departe, tot mai spre ea..

În spumele mării ea era rege
Și-n apele calde aievea vedea
Un mal rămas drag, o sfoară și-o lege
Vâslea marinarul, nici el nu știa.

Doar sfoara ce-atâtea și-atâtea
In lungul răgaz, legase de mal
Stătea nemiloasă, privind fără glas
Încă o trudă, încă un pas..