Pomeții rotunzi de lămâie zaharisită
Din gene privirea se leagănă
Mantie rară și ponosită.

Nasul-scorpion cu ac ascuțit
Buzele atârnă de față
Ca un fruct neobișnuit

Poartă pe trup rochia ei
De păpușă săracă
E-ncântată și nu știe ce să mai facă

Pereții de var sunt pictați în cărbune
Vârful picioarelor s-ar duce
În lume.

Stă în scaunul ei de răchită
Și-ntinde spre geam
Chipul meu de copilă mâhnită.