Se așează față în față doi lei
Unul cu fața întunecată, sfâșiată de Eros
Celălalt, cu vocea puternică și dureroasă
Ca o fractură de femur.
În jurul lor, carnea albă și pistruiată a mulțimii
Pentru care ar face tumbe
La auzul unui șir de cuvinte rostite clar
Dacă spectatorul din primul rând
N-ar bate cu piciorul
Ritmul unei melodii necunoscute,
Melodia globilor oculari care tocmai
Îl fixaseră dintr-o cană cu bere,
Licoare agitată și caldă
Adusă în conducte subțiri prin visul vegetal
Al unei câmpii pustiite.

Și fiarele devin dintr-o dată
Atente, clarvăzătoare
Pe fața lor se joacă o lumină,
Își amintesc de vraja piramidelor, de apă,
Răcoare, și de antilopa cu buze învinețite
Alergată de strămoșii lor
Cândva
Și care-i privea acum neînfricată
Din primul rând, atât de aproape
Acolo unde s-ar fi așteptat mai puțin.