Priveam la tine mut și copleșit,
Cu gândul călător la perseide,
Un pește sfârâia pe roci toride,
Ca într-un spatiu-timp desăvârșit.

Zâmbeai candid prin părul despletit,
Desprins din irisul de piatră caldă,
Oglindă a cetății ce se scaldă,
În valul pătimaș din asfințit.

Curgea cuminte nisipul atlantid,
Cristalizând clepsidra umărului tău,
În stropi de stele luna făcea show,
Gravând acest moment efemerid.

Tarâmul regăsirii a renăscut,
Dorința însetată să te-ntinzi,
Eu te-aș cuprinde ca să mă desprinzi,
De prea îndepărtatul meu trecut.