agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-30 | | Înscris în bibliotecă de Mircea Florin Șandru Ea s-a dus. Era dragostea mea, luna mea și chiar mai mult. Alunga puii și spăla podelele, Strângea oasele și cojile de alune după petreceri Și plesnea copiii când săreau ca niște mici sălbăticiuni, Acum băieții mâhniți n-au nici un rost, Iar fetele trag la mașina de cusut o rochie după alta, În care să-și legene trupul mlădios Și să plămădească copii cu chipul necunoscut, Furnizându-mi nepoți, cârlionțați, desigur, Zbenguindu-se și hârjonindu-se cu vântul și fetițele ciufulite, Cine-o să mai măture, cine o să mai pună Laptele la răcit în zăpadă? Și cine o să mai arunce gunoiul, cine o să mai hrănească purceii? Cine o să mai strângă oase de pui pentru câinii flămânzi? A pierit vrăjitoarea mea care, fără o vorbă, îndeplinea toate corvezile Nașteri, colocvii nocturne și ploaia. Zăpada cade peste chipul și mâinile Celei ce-a fost luna mea, și chiar mai mult.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate