Va tresări frânghia în lădoi
Și îmbălat îmi va rânji săpunul,
Îmi va țipa cuțitul: “Vei fi unul
în plus adunăturii de moroi!”

Hârtia scrisă-și va desface sulul
Și-nfășurați vom arde amândoi
Și îmbălat îmi va rânji săpunul,
Va tresări frânghia în lădoi.

E-o lege de când veacul:când în toi
E sesiunea și când cu duiumul
Se năpustesc examenele-n noi,
Când neștiinței faci sinistru cumul


Tresare sumbru funia-n lădoi.