Timpul a încremenit,
vămuind clipa suspendată
între două zbateri de pleoape,

de puterea de-a trece
pragul dintre „a fost” și „este”

și astfel, momentul
devine amintire...
o ciudată răscolire
a dunelor de nisip
ce nu au vrut
ca să-ți păstreze-amprenta
trecerii tale

doar inima mea
mai păstrează încă
ritmul bătăilor inimii tale
pe care l-a învățat
pe vremea când încă mai erai...