filmul începe cu peisaj de iarbă lipsit de verde
un regizor aleargă șanțurile
cu o roabă de role cinematografice
-Grăbiți-vă!veștile circulă repede
și îngerii nu ne mai acordă a doua șansă la regret

...

pe un banc de nisip
amintirile mele se plimbă prin vene

o șatră de țigani se întoarce de la circ
tranșaseră un elefant și o chitară
își acoperiseră dinții cu fildeșul.
carnea o cărau în buzunarele de la mustăți.
din chitară făcuseră aripi la cai.

copiii fac zmeie din gleznele mele
și le arată cum se zboară.

iubita mă stoarce de visuri
și îmi dă să mănânc, înlocuiște yala
înfundată de cheile moarte
ce bine stăteau în gâtul meu cândva!
este murdară pe la ceafă
aleargă gâfâind scrumiere albicioase și moi
mai are să tragă țâța la copii
să gătească carnea aceea ciudată din șifonier
și să citească ziarul.
știrile industriale
îi sunt pe cataractă retinei ei

sap într-o grădină până dau de o ancoră
pe după ea trei pescăruși zoară un zbor de pâine
vine iubita mă ia de o aripă
și mă împinge în casă
a visat tâmpla fostului iubit și plânge
mă leg cu șireturile de la pantofi prea strâns
și mă dor nesfârșit aripile…

aduce pieile șapte câte șapte
face un scandal de mă aude nordul
că de ce o las să plece
de ce nu o leg cu lanțuri de scaune
ochii mei de noapte
sunt în sertarul genunchiului ei
și fac pui
așa că nu pricep ce vorbește
mă traduc pe un drum de aseară triunghiular
am harta în tâmplă și cântul cenușă
plec să pescuiesc cu mâna zile

mă întânlește un moș ce vinde geamuri vechi
mă chituiește pe la urechi se ghemuie în noroi
lângă sufletul meu despletit de carne
și adoarme liniștit că a avut o balama de client

figuranții dansează pe rând o piatră cubică
într-o cușcă înfometată de diform
le zâmbesc cuie prin mâinile lor
atât de însetate de cruci încât
le sângerează pielea

...

gata!
regizorul îmi aduce oasele mele la spălat
din ele ies colivii goale

-Nu turnăm duble! îmi zice umărul lui depărtat

-Eu nu mai mor demult!îmi arată pielea
în timp ce dă drumul apei din robinet
să plouă...