Sihastru în urbe

o să mă fotografiez.
mă machiez cu lumini pe obraji
pielea mi-o dau la schimb pe haine de abur
îmi pun cravata de fier încins
dezlănțui o haită de câini ce-mi curge lacrimi
din ochi
hmm – simt un miros ciudat:
din mâneca-mi dreaptă se ridică miasma
cămilelor mele terestre

am un frate. e dj.
își pregătește aparatul de fotografiat
își îndoaie genunchiul și se ghemuiește – e în căutarea
unui unghi sugestiv
“nu, nu, nu,” face el mărunt din buze, “deloc nu-i bine așa.”
se ridică
îmi aranjează cămașa din foaie de chihlimbar
mai dă câte-un enter pe PC
îmi netezește piepții și-mi așează un sac de oceane
sub tălpi.
“na, c-așa pari și tu mai înalt. încearcă să ai un aer mai majestuos, ce naiba. totul e o problemă de PR.”
nu mă pricep prea bine la ascultat sfaturi
mai ales că apele sărate de sub mine
mă năpădesc prin capilaritate
își croiesc drum printre oase
zici că-s cascade întoarse.
ape nebune!
nasc vâltori prin ficat și prin inimă
îmi cântă de dulce
cică i’ll be watching you pe note de police
așa-mi zice apa
i’ll be watching you.

“hai să mai încercăm o dată,”
șoptește fratele meu și-mi suflă cu mucegai verde
pe chip
primește un telefon și întreabă grăbit
“ei, ce zici, e bine cum arată acum?”
ăla zice că da
cică aș fi ce trebuie
frate-miu îmi face cu ochiul
și încearcă un unghi nou – se întinde pe covor și-o ia de-a bușilea
înapoi
până în jungla de la intrarea în wc.

“nu, nu, nu. tot nu-i bine.”
pe frate-miu ăsta mereu îl nemulțumește ceva
că d-aia și face remixuri.
se ridică, ia doi magneți și se apucă să-mi atragă
peștii de oțel ce mi se bălăcesc prin ochi
până ce mi-i lipește de iriși
ca pe niște abțibilduri.
“eh, peștii ăștia sunt un logo bun. știi că erau semnul creștinilor?”
așa pune el mereu întrebări
deși bine știe că n-am cum să răspund

mai dă un enter pe pc și iar se aude
i’ll be watching you, cu police – cică melodia asta a fost prima odă
închinată camerelor de supraveghere
i’ll be watching you

frate-miu încearcă un unghi nou dar îl împiedică miriștea ce iese din bufet
așa că se cațără pe el, se zgârie în crengi, se înțeapă în spini
doar-doar ar putea să surprindă unghiul perfect
“cică nicicum nu există libertatea alegerii. nici măcar în estetică,” comentează el
“cică totul e să găsești metafora ideală, să faci economie de mijloace și să ai un impresar bun.”

așa că ne chinuim mai departe:
el caută unghiul perfect
eu tot încerc să-mi netezesc pielea ca un aer
până ce frate-miu se prinde cu o mână de lustră
aspirând lumina siderală
balansându-se printre sistemele solare de sub tavan
gata-gata să se piardă în năvoadele constelațiilor
rătăcite de azi-noapte în camera noastră

“bă, o să ieșim dracului din casă, că aici nu găsesc soluția. noroc cu celularele astea,” zice el și ne repezim
în sfârșit
în spațiile libere și neconstrânse de pe străzi și bulevarde
pe sub felinare
printre șirurile de mașini
pe lângă vitrine
prin oraș, ce mai, pe unde nimic nu ne împiedică
să căutăm perfecta poziție reciprocă

așez catifele din ierburi umede de jur împrejur
acopăr asfaltul cu cirezi nesfârșite
expir mirosuri acrișoare de buruieni plouate la mijloc de august.
frate-miu face un trepied din macarale
închiriază elicoptere și angajează cerșetori care să se preumble
fără vreo treabă prin cadru
vorbește la mobil și se sfătuiește cu tovarășii lui
de vreo două-trei ori țipă la mine că nu-ș’ ce nu-i convine
după aia dă o cafea și mă plimbă prin tot orașul
în căutarea pozei perfecte, aia care cică ar conține
tot ce s-a spus și s-a scris

și nu iese nimic.
ne trântim pe iarbă la marginea parcului și tragem din aceeași țigară.
dintr-un canal, un aurolac și-a pus la i-pod
i’ll be watching you cu police
iar frate-miu pufnește în râs.
știe că n-am cum să-i înțeleg subtilitățile
așa că zbiară în celular la toți prietenii lui:
“ascultați, bă, bocănitul metroului! al naibii să fiu dacă nu e-n ritm
cu police! mai dă-le naibii de poze, zău, dă-le naibii.”