Copacii goi și strada goală.
Cădere liberă din cer,
mă-mprăștii pe pământul sfânt.
Tu vii încet și calci pe mine
și cazi jos în genunchi, pe frunze,
te-nchini, lumina o privești pieziș,
săruți pământul cald – mormânt.
Săruți locul în care am murit.
Săruti; îmi cauți sângele?
Îmi cauți viața?
Deloc. Tu cauți vinul alb
pe care l-am avut în mine,
tu vrei să te îmbeți încet
cu sărutarea mută și-ntinată;
doar sorbi pământul
ce-am udat cu vin.
Și-n ultima beție-a noastră
să mă înmormântezi
în Marea Albastră.