Mă-ntreb, gânditorule, de nu-i un păcat
Să știi dinainte, făr’ să fii întrebat.

Iți curge prin vene un sânge atent
La tot ce numești tu adânc – existent.

Si știi - albu-i alb, negru-i noapte, nu-i rost
Să-ncerci să le-amesteci ori să le-ntorci pe dos.

Dar vreau, gânditorule, să-mi spui de-i putea:
Răspuns – la ce-i bun, de nu poți întreba?