îmi șopteai numele
apăsat
pășind pe clapele unui pian
care zăcea pe fundul mării
deasupra valurile începeau să se agite
cu bărcuțele lor amețite
gata să se scufunde de plăcere

îmi șuierai numele
purtându-l în galopul cailor de mare
pe când bărcuțele își bulbucau ochii
și-n valsul vântului se colorau
în roșu galben și albastru
precum niște luzzu malteze
zburdând în extaz spre Laguna Albastră

îmi atingeai numele
pipăind cu ecoul cuvintelor
emoția unui pescăruș
ce atinge cu ciocul marea
întrebările tale plonjau în adâncuri
și înotau spre o apă turcoaz
cu trupul în soare

vorbele tale atrăgeau
bancuri de peștișori curioși
înaintea furtunii
îmi căutai numele
cum brațele de spumă își caută
locul lor intim
în semicercul unor stânci

ecouri se zdrobeau de nori
îmi strigai numele
pe aripi de valuri înălțând
adâncuri de lume în cer
prin spumă de vis
dar cine-a mai visat
sirene zburând?