Carâmbii cizmelor murdare
De glodul lumii trecătoare,
Sub șipot de-apă cristalină,
Am să îi spăl de neagra tină.

Să-mi fac botinele curate
Și-n visele-mi abandonate,
Mă furișez în câmp de maci
Călcând ușor, tiptil, stângaci.

Roșul de mac, fie-mi culoare
Pentru-o iubire amețitoare,
Iar a surâsului tău vrajă,
În ochii tăi e ca o mreajă.

Mă duci spre visele eterne..
Covor iubirii se-așterne.
L-ai presărat cu flori de mac
Și negrul ochilor, ce-mi plac.

București 12.09.2007