(doar celor ce se simt)

Intoarce-te poporul meu
Cu fata inspre Dumezeu,
Invata sa te regasesti
In vechile porunci ceresti.


Invata iarasi ce-i mandria
Arata-ti iarasi omenia
Iubirea fie-ti necuprinsa
Onoarei tine-i torta aprinsa.



Ridica fruntea barbateste
Nu te lasa mereu calcat,
Caci viitorul se cladeste
Prin bratul tau neintinat.


Nu va lasati romani batranii
Cu inima plangand de dor,
Ajunsera sa fie cainii
Mai iubitori ca fii lor.


Voi guvernanti, sunteti azi primii
In topul mare al rusinii
Ca v-ati ales sa fiti cu totii
Averii stramosesti azi hotii.


Cand tara geme de durere
In loc sa-i potoliti amarul,
Preocuparile vi-s terne,
Cum sa va umpleti buzunarul.


De saisprezece ani munciti
Tot ce-am avut sa risipiti,
O tineti tot intr-o gargara
De-i astazi vai de biata tara.


Ne-om integra si in Europa
Ca ne-or lua en-gros pe toti
Intra-ve-ti si voi iute hopa
Nevoie de-or avea de hoti.


Va tineti numai de sarade
Va ingropati in miliarde,
Ca-n capul vostru de gaina
Doar banu-i singura lumina.


Voi ne priviti senini in fata,
Voi, asii de-astazi ai minciunii
Omiteti faptul ca romanii
Cand va privesc o fac cu greata.


Catandu-si calea prin straini
Cei multi plecati satui de voi
Se duc si nu mai vin napoi
Prin alte tari prind radacini.


Acas` batranii chinuiti
Sunt obligati sa-nfrunte soarta
Din ce in ce mai obiditi
Asteapta ca salvare moartea.


De lacrimile celor multi
Se pleaca muntii in genunchi,
Si apele isi ies din vad,
Din ochi de inger lacrimi cad.


Doar voi eterni, nemuritori,
Din jilturile aurite,
Priviti mereu nepasatori
Spre gloata cea de mate fripte.