E lucru mare



E lucru mare că te mai accept –
Dar nu ca Dumnezeu, ci cerșetor –
Că-ți mai arunc, lângă icoană-un chior –
Crezând că lumea, astfel, o îndrept –

E lucru mare că te mai suport –
Așa, cum răstignit, aștepți pe cruce
Să vezi încotro, astăzi, lumea-și duce
Apocaliptic, duhul ei, de mort –

E lucru mare că mă mai închin –
Cu limba-n cerul gurii, sau pe-alături,
Că încă nu mă dau, de tot, în lături,
Să îți mai calc biserica, de chin –

E lucru mare că te mai pricep –
Nu pe un an, o viață, ci milenii,
Și simt în suflet gerul crud al iernii
Cu care oamenii vor da, la sânge, cep –

E lucru mare că atât de mult
Răgaz, de dai, la blestemata rasă
A oamenilor, fac din Ură, cult,
Și din păcat, perfecțiunea mai frumoasă –

E lucru mare dacă mai găsești
Vreun om, măcar, ce încă te pricepe –
Când rătăciți sunt toți, în gropi cerești,
Sau gropi lumești, cu țepi, în loc de trepte -

E lucru mare că mai spui ceva:
Cu moarte, înviere, și cu viață,
Cu rugăciune, cu minuni, și cu povață,
Și de mai spui, Te simte cineva –

E lucru mare –n crâșma lumii mari
Să te-nțeleagă-n taină, toți bețivii,
Toți, în dumnezeirea Ta, nativii
Atât de geniali, între tâlhari –

E lucru mare lucrului nespus
Și neștiut, și neînțeles, vreodată –
Să-i spui, în loc de prea evisceratul tată,
Nevolnicul și om, și Domn – Iisus…