agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-15 | |
dimineață. peste miriștea de la episcopie aburi ca trupul unei femei după o baie fierbinte. o gaiță a scăpat nuca din cioc pocnetul ei pe asfalt a trezit viața.
azi e o zi cum îmi place mie. cald nu sufocant o căldură bătrînească îmi vine să mă descalț să merg desculț aiurea pe pămîntul ăsta care aduce tot mai mult cu un cirotic. privesc mersul oamenilor îmi place să mă hrănesc cu graba lor îți dă impresia că toți au ceva ceva important de făcut. unii merg săltat ca niște cai la paradă alții merg cu grijă să nu se spargă. intru în rînd cu ei îmi flutur mîinile pe lîngă corp mîinile mele sunt vîsle eu sunt canotor. în lipsa ta particip la probe de simplu uneori mai cîștig alteori e loc de mai bine. dacă ai fi cu mine probabil am cuceri titlul olimpic. am făcut piața. am cumpărat pătrunjel de la vitalie. vitalie are parkinson dă legătura cu zece mii cînd apucă banii mîinile lui tremură ca pereții unei case de chirpici. ți se rupe inima el nu vorbește bărbia lui face totul. bărbia lui fixează prețul bărbia lui mulțumește. oare unde stă și ce face cînd ajunge acasă. uneori iubesc așa de mult oamenii încît mă dor maxilarele o zi întreagă. tu ce faci. ce-ai mai citit bun. poate împrumuți niște bani să ne vedem avem multe de povestit. eu tot cu meșterii prin casă. ei vorbesc o limbă de rigips uneori mi-ar plăcea să pot face de toate să dau cu trafaletul să pun glafuri tu să mă privești să-ți spui în gînd mamă ce umeri lați și ce mîini groase. maică-mea face planuri. deasupra patului o să pună un tablou de-a lu frate-miu deasupra televizorului un răstignit. cînd face efort pîlpîie ca o lumînare se sprijină de pereți pereții o sprijină acum le-am înțeles rostul. noi niciodată n-am fost copiii ei și ea niciodată mama noastră. nu-i greu să pui pereților ochi și urechi apoi să-ți închipui că te înțeleg și că nu te vor face de rîs prin vecini. beau bere neagră iubesc oamenii ca un prost și-mi place să te trag de păr cînd facem dragoste. cam atît pot spune eu pe ziua de astăzi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate