agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-17 | |
Plouă ca nisipul, dens, într-o clepsidră;
Vântul își înnoadă capete de hidră Pe la colțul străzii și-n penumbră fumul - Duhul din canale- îmi zidește drumul Presărat cu solzii șarpelui de piatră. Cântecul bicisnic închinat de-o șatră Lunii, se pornește; în butoaie, focul, Dincolo țiganca deslușind ghiocul, Și-un tâlhar ce-și scoate, de la brâu hangerul Ca să îl acută, mă-nspăimantă. Cerul Se coboară-n creștet și peste bordură, Apa se revarsă, lent ca o tortură Născocită-n evul minților bolnave. Plouă-n cavalcade. Întâlnesc epave De-amorezi bezmetici, încercând s-aprindă, Cu-n sărut, în oase, umeda colindă, Muncitori - scheleții, care se îngropă, După truda zilei, nu-n pământ ci-n apă Și bătrâni pe care ploaia nu-i alungă Fi’ncă uită-ntruna unde vor s-ajungă. Plouă în rafale lungi de mitralieră; Aerul e rânced și-mbâcsit, de seră. Un tramvai ce scuipă, ultimele rații De lumini betege, năvălind în stații Îi adună-n pântec. Tot orasul pare, Despuiat și galben, sub potop – caldare. Am pierdut o arcă. E târziu. În taină Frigul îmi deschide rănile sub haină Și-năuntru-mi bezna spaimelor se lasă; Cred că-n seara asta nu ajung acasă. 17 septembrie 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate