Mai știi
Cearșaful nopților pierdute,
Amestecând nimicul cu verdeață,
Născând lumini necunoscute
Din trup de ceață?

Ferestre fără geam deschid
Spre un incert abis
Și-apoi încerc să le închid
Cu firele din vis,
Pe care tu, satir de foc,
Mi le-ai furat din palmă
Ca să le folosești în al tău joc
Cu frunzele de toamnă...

Satir nebun, fugi după muritoare
Dintr-un capriciu deșucheat
Ca să le strângi în brațe cu ardoare
Și-apoi te-ascunzi înfricoșat...

Dar ai rămas aici, acum, cu mine,
Cu ochii pironiți spre zări senine,
Þinând strâns în palme mâna mea de lut,
Creând din nori o lume nouă-n nevăzut.

Mai știi cearșaful alb de la-nceput?...