Ploaie rece de toamnă
ce-mi șoptesti povești triste?
sălbatică si melancolică
m-ai obosit cu lamentările tale sacadate
asemeni unui disc stricat de trecerea timpului.
Toarnă-mi o romantă de iubire înaripată,
lasa norii sa cearnă
cerneală albastră din cerul inimilor noastre,
să pot vedea soarele diminetii din ochii tăi
si frigul să-mi iasă din oasele care dor de-atâta umezeală
Numele tău stă scris in cartea de căpatâi a romanticilor
si fila e-ndoită acolo unde pstrez petalele buzelor tale
știu pe de rost fiecare loc unde ai atins în ropot pământul
acolo unde o sa rodesc flăcări de văpaie
si aerul o să crape
sa urcăm dintr-un singur salt pe trambulina infinitului
și să culegem flori de rouă pastel
cand ne-om trezi imbrătisati
dansând in eternitate