agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-19 | |
I
în orașul meu verde ca mătasea broaștei tatăl meu verde trage să moară eu nu mă bucur eu nu îl plîng tatăl meu roșu culege via tatăl meu alb cosește iarba vîj-vîj face coasa prin iarbă vîj-vîj face coasa prin tata iubita mea face cuibul în curînd va veni cerul gri va veni cerul negru va veni cerul vînăt oamenii vor urla ca lupii de stepă se vor ploconi la picioarele noastre pentru un adăpost iubita mea va trage obloanele eu sunt puternic vîj-vîj face coasa prin oameni în orașul meu verde ca mătasea broaștei iubita mea verde spală piei le întinde pe coaste o privesc pe furiș nu mă satur II bărbații mei sunt plecați care-ncotro unii la mină alții la vînătoarea de foci alții îmblînzesc vipere atoatevindecătoare nimeni nu stă pe loc toți robotesc seara se întorc la stup cu brațele doldora fier pentru linguri oase pentru mărgele iubita mea le dă miere iubita mea îi spală pe cap cu amestec de ierburi apoi îi culcă în faguri III în fiecare dimineață mă trezesc mă uit în oglindă respir dacă se aburește e bine încă o viață dacă nu mi-e totuna amorțit în turnuri de lemn soldat cu o pușcă închipuită alung întunericul de strajă liniștii tale cînd răsare soarele mă așez la marginea palmei marginea drumului respir sacadat ca un cosaș ce-și ascute lama poc-poc face piatra prin oameni clopotul bate amiaza pumnii răsfirați în țărînă ca o bocceluță cu de-ale gurii mănînc fără poftă mă odihnesc pe frunte mi se coboară tot cerul pe înserat închipui sate cu zbateri molcome femei cu broboade albe se duc la biserică tu nu ești niciuna eu umblu pe uliți cu turma de bărbați însetată mă uit în oglindă respir de strajă liniștii tale trupul meu răsucit țigară din care soldatul trage cu sete din mine ies rotocoale miroase-a pămînt ars ori a ceva ce-mi lipsește o cană cu lapte un doamne-ajută poate mîine am să te văd spălîndu-ți la rîu fustele pieile trupul închid ochii ca pe o ușă crestez pe toc încă o zi IV hulpave nările pămîntului șirete nările pămîntului negre și mari nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu pis-pis le poftește bum-bum vine furia ascut junghierul tai pămîntul ca pe un porc dacă nu eu atunci cine apără femeile mele de broaștele veninoase de vrăji de moartea cea mare și de soarele negru V în orașul meu galben ca perele coapte femeia mea galbenă coace pîine ti-tac face inima tic-tac sunt aproape tic-tac sunt departe iubita mea albă ridică ceața iubita mea violet hrănește lupii de stepă în orașul meu șchiop ca un cîine pufos iubita mea de o șchioapă spală bărbații îi întinde pe coaste o privesc pe furiș nu mă satur
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate