Un pian cântă aceeași melodie neîncetat
Se aud rareori și câteva acorduri de chitară
E concertul nostru, al ființelor ce pot mișca
o coardă cu un deget
o clapă cu o atingere
Li se alătura și un flaut de lemn
o coardă cu un deget
o clapă cu o atingere
Se cânta viața pe o melodie stranie
Și se văd numai linii
E concertul nostru, al ființelor ce pot vedea
o lacrimă într-o coardă
un zâmbet dintr-o clapă
Cândva se va auzi și flautul...