fluturi țin loc de cărămizi
la o casă înrămată în scârțâituri -
doar pe urma unui tunet își ține echilibrul temelia
cu greu, cu grijă, cu căldura ploii sfărâmate
ferestrele se rotesc în broaște cu clanțe verzui
în geamuri se reflectă intrarea în cărți de somn
mă îneacă fumul de la bețigașe parfumate
îl simt cum se prelinge printre degete, trag cu dinții de el
și totuși trebuie să mai pun pe foc o mână de soare
razele trosnesc și se încing și mă îmbracă
să cobor la etaj sau să intru în casă?
dar vreau să plec?