Și-n lumea asta sufocată
De-atâtea suflete ingrate,
ÃŽn care aeru-i mai scump
Decât o sută de păcate,

Mi-e umbra singurul prieten
Ce încă nu m-a părăsit
Și cutele adânci pe frunte
Vădind că timpul n-a murit.

Doar chipul tău se odihnește
Surprins pe-a ochiului retină.
În lumea asta-ntunecată
El îmi e singura lumină.