VIZIUNI

Uneori, enervat de destin,
Cu privirea pierdută la stele,
Alung din gânduri venin,
Patimi absurde și rele.

Uneori, aș vrea să pornesc
Departe, departe prin lume…
Sa fiu sulițașul ceresc,
Dostoievski din romane postume.

Uneori, mă visez în Rusia
La hramul Bunei Vestiri,
Mă amețește pustia
Și vinul scurs din potiri.

Și iată, tatucul își uită
Bolnav, un fiu nelegitim…
Smerdeakov e slugă și vită,
Ivan cu Dracul prea intim.

și văd o lume de brute,
Vampiri apostați ai revoltei…
Demoni cu fețele supte
Ucid chiar stelele Boltei!

Uneori, sedus de visare,
Pare-a-nvia Nastasia…
Dar nu…o rază de Soare
M-a trezit năuc din Rusia!

Și iarași rămaserăm singuri,
Eu între vii…El între tomuri!
Copil într-un secol să gânguri,
Prostit să asiști la pogromuri!

Ciudata natură umană,
Își bea zălogul de sânge…
Zadarnic, Inimă-rană,
Dostoievski te plânge!

Și totuși, Apocalipsa,
Cumplită va fi pe Pământ!
Veșnică fi-va Eclipsa,
Plăcerea, o pulbere-n vânt!

Copii, puteți fi salvarea
Din Iadul de om nălucit!
Există totuși cărarea…
Hățișul, eu l-am trăit