agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-08 | |
marele prinț face planuri
vom locui într-un măr dulce-acrișor mai mult de patru camere nu ne trebuie la prînz vom mînca mazăre vom șlefui boabele cu limba pînă se vor preface în perle ne vom deschide un magazin în amsterdam ori în antwerp vom vinde ceasuri la comandă pentru ce ce nu știu s-aștepte ceasuri vechi pentru cei ce nu-și aduc aminte ceasuri de lux pentru tineri însurăței pe sub mînă vom vinde ciuperci halucinogene (trebuie să trăim și noi cumva nu numai din datul timpului înapoi) o dată săptămînă voi purta mănuși albe și frac tu rochie cu paiete strălucitoare vom merge la toate concertele din oraș jazz ori ambientală îți voi deschide portiera de la mașină voi fredona ușor o melodie vom dansa pe gazonul din fața casei și vom păși pragul întotdeauna cu dreptul mica prințesă trebăluiește de cum răsare soarele pune cafeaua pe foc traduce o carte inima ei de o șchioapă se trezește tiptil nu vrea să tulbure somnul altor vietăți pe la prînz ridică ochii așa într-o doară ca soarele ajuns pe la mijlocul cerului dar nu astăzi nu și nici ieri stolul de lăcuste nu a adus vreun răvaș * mai întîi o gară marele prinț zgribulit se strînge mai bine oase străzile s-au umflat ca înecații pesemne morții vin și ei să-și întîmpine cunoscuții ori să-i conducă mica prințesă e agitată nu poate să dormă noaptea e o cușetă în care toți vorbesc în somn despre locuri nemaivăzute apoi un port marele prinț așteaptă corabia încărcată cu mărfuri pînzeturi de flandra și frunze de coca taverna e plină marinarii slinoși cîntă bărbile lor năclăite acoperă tot pămîntul ca o cortină de purpură marinarii slinoși beau așteaptă femeile toți așteaptă femeile aduse de marile ape * într-o dimineață marele prinț se trezește duce mîna la frunte dar fruntea nu e acolo în locul ei s-a căscat un oraș violet cu emigranți de toate națiile își zice pesemne mi-au ieșit toate gîndurile orașul crește are biserică și restaurante tradiționale cîte unul mai beat doarme prin riduri pe lîngă nas se preling lacrimi ca muncitori căzînd de pe schelă în accidente de muncă fatale * marele prinț se învîrte prin cameră face cîțiva pași se întoarce se-ntîlnește cu pașii pe care i-a făcut înainte se întreabă de ce a mers totul prost poate i-a tăiat calea vreo pisică neagră cînd a mers să cumpere pîine poate a uitat să arunce un dram de sare cînd a spart oglinda toate lucrurile bune le prevestesc pe cele rele mica prințesă trebăluiește de cum răsare ceața dă laptele-n clocot apoi face patul inima ei de o șchioapă se culcă tiptil marele prinț violet zace beat printre riduri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate