Aș fi vrut să fii tu cel ce-mi sărută lacrimile,
Dar tu pari în ele să te îneci.
Aș fi vrut să fii tu cel ce-mi luminează nopțile,
Dar tu pari mai tare să le întuneci.

Aș fi vrut,nu să-mi dăruiești luna,
Ci doar sub raza ei să mă săruți.
În schimb,tu ai adunat stelele cu mâna,
Și acum pe cărările tristeții,viața mea o porți.

Aș fi vrut ca cerul să-mbrățișeze strâns pământul,
În timp ce-n ochii tăi căprii eu să mă pierd.
Aș fi vrut ca-n fiece zi, și nu doar cu gândul,
La sânul meu stâng să te dezmierd.

Aș fi vrut ca tot universul să plângă cu mine,
Atunci când ai plecat.
Aș fi vrut sa trăiesc o veșnicie alături de tine,
Dar nu ți-a păsat...