in memoriam Ion Ardeleanu (John)


Voi traversa la vremea aceea marea,
călare pe un cal alb,
spre tărâmul unde amazoanele
învins-au de mult moartea.
(Curcubeul e scurtătura îngerilor spre acel loc).

În urma mea va sângera puțin orașul meu natal
în zidul casei o nouă crăpătură se va ivi,
și va foșni cireșul din curte a dor;
dară eu nu m-oi întoarce,
nu, n-am să privesc înapoi,
nici o privire în urmă,
nici un regret nu mai e permis
atunci când vine vremea
să te așterni drumului.

Voi avea tăria să traversez la ora aceea marea
călare pe inorog?
Sau voi refuza nemurirea dinadins,
ca să rămân întins
la rădăcina cireșului meu din curte?
Răpus de nostalgii,
să-i murmur, din moarte,
pe veci poezii...