poezesc pe-aici ca o tămâietoare
la mormânt
ziceri mai noi sau mai vechi
le fac salbă
poezesc din departe-n aproape
ca o bufniță albă
mă furișez prin cuvinte
și eu cresc...
ele cresc dureros
ca măseaua de minte
ca bobul răzbătând din pământ

nimănui nu le las
să le-audă
le jelesc despletită
femeie zăludă
adorându-și copii
de pripas