Te-afunzi în întuneric, ființă solitară
Și bezna cea adâncă te va acoperi
Și timpul trece iute, căci viața e fugară,
Iar tu în noaptea-adâncă ai vrea să fie zi –
Dar totu-i întuneric, ființă solitară…

Te-nnăbuși și suflarea ta caldă se va stânge
Și-o stea strălucitoare din ceruri va pieri,
Iar soarta nemiloasă pe tine te va frânge
Și tu nicicând pe dânsa nu o vei birui –
Curând, curând suflarea ta caldă se va stânge…

Prăpastia ce te-nghite e tot mai nemiloasă,
Iar tu, deși ai viață, un mort ești printre vii ;
De ai crezut vreodată că viața e frumoasă,
Plătește-acum tributul și sclavul ei să fii –
Genunea ce te-nghite e tot mai nemiloasă…

……………………………………………………..

Cobori în bezna nopții, fugară strălucire,
Un braț hain te-mpinge și te va doborî,
Iar tu cu pași himerici te-ndrepți spre izbăvire
Și-n pacea cea eternă curând vei coborî –
Te stânge bezna nopții, fugară strălucire…