agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-12 | |
6, 7 octombrie 2007
NAȘTEREA UNEI LACRIMI – (experimente) tăvălită-n sare privirea mușcă un colț de nor, lumina crește, se cristalizează… un fir de praf sau fum ori ceapă crudă și gata roua pe obraji! aseară am adormit stând la pândă o stea ca o gaură în cortina dintre soare și aici-ul meu vremelnic părea că se apropie vertiginos – n-avea colțuri rotundul ei, inele rotund amețitor, mă absorbi la trezire aveam bruma pe pleoape de aici a pornit totul, am vrut să îmbunătățesc ceva, am repetat experimentul norul, privirea… detalii aparent în plus, inutile cortina săpată în sare… am înțeles de mi-aș pierde văzul, pipăind o lacrimă aș ști că nașterea ei nu contează iubire, neîmplinirea ei, bucurie neașteptată, compasiune fie și de paradă sau iritație nici acestea nu mai au însemnătate… în coaja unei lacrime să nu poposiți nu-i faceți disecție și n-o mai bănuiți c-ar fi limbă clopoțelului care trezește «speranța» la ora exactă pentru voi am găsit am găsit acolo muzica aceeași ca la nașterea mea! ______________ OM DE CUVÂNT Cuvântul meu dacă se face țăndări în drum spre Dumnezeu nu-i nimic, va căpăta mii de traiectorii… o silabă va ajunge totuși fie «am» sau «in» El știe că am rămas legat țărânii și-n încercarea de a zbura n-am reușit să mă țin strâns agățat de cuvânt repetiția pe oricare din glasuri e inutilă la unul din capetele călătoriilor mele voi fi gol toate cuvintele se vor rătăci mustind de iubire inima mea nu o va da unui cocor, nici unei gărgărițe, tot unui OM și aș fi mulțumit măcar de ar avea altfel unghiile ________________ TOATE ACESTEA ÎNTR-UN FLASH tare aș vrea să știu cu ce viteză trece viața prin mine astăzi! cantitatea de întâmplări surprinse și nu bănuite la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?! Arme și scuturi au toți și ce apăra sau râvni cu ele însă puțini refuză vanității traiectorii! libertatea nu-i măsură tălpii – undeva o chestiune la «cutia de viteze» a morții câteva rugăciuni rătăcind cine știe pe unde și experiențele pe care le face Lumina cu noi mutându-ne cu repeziciune punctul care unește umbra cu trupul iată… la urmă, la urmă de tot și Speranța cu iluziile ei evoluând pieziș știu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea ecoului când ni se izbește țeasta de piatră, protagonistă nefiind nici piatra și nici țeasta, ci unghiul, atât, nu vă mire! rolul precis al acestui moment nu-i să scriu, să scriu bâiguieli, cioburi din înțelesuri coșcogeamitea poemul plutește în nimic – voi spuneți Univers… stau pe holul vieții și mă holbez la pietre și, Doamne, iute mai trece astăzi-ul prin mine ________________ UMILINÞA PIERDUTÃ?! sau „scene pseudopoetice pastorale” …izmene aurii, probabil, mătase mov în pălării admir și albe mantii sidefii, negre, mă înclin, trec, «profesioniștii» păzea!… corul litere arhaice, tradiții?! (bulversat) Un ogor sferic pe care trudește un singur plugar peste ape și limbi de uscaturi… lume țopăind, fiecare cuprins de importanță trece… privindu-l nu-l vede ca și cum acela face parte din decor și atât Două, cel puțin, ipostaze aparente – lămuriți-mă de ce omului i se dau superlativele «prea…», iar Domnului îi spunem simplu Dumnezeu, de parcă ar fi un concept al nostru care pleznește de emoție că l-am scornit?! „Nu voi apuca să aflu se apropie lama brazdă nouă peste țărâna aceasta…” nelămurirea mea nu-i sămânță doar abur, duhul pământului în cale iertării Cu scuze tuturor, Preafericitului Daniel conform numelui îl judecă doar Dumnezeu, cât și tuturor «prea – ba chiar mai mult – înalților»… cu îmbuibarea și rușinea lor cu tot – le-aș zice așa: noi suntem turma (prostimea) și avem berbeci și miei și oi deșelate de atâta lână… nu păstorul știe unde-i iarba cea bună pentru că nu o gustă! Un măgar, câțiva câini, iată, și baciul cu bâta lui – pe care nu o folosește… ce priveliște! ________________ VALERIU BARBU (DANDEȘ GANEA) Dacă doriți să-i scrieți, adresa e: Barbu Valeriu, str. Traian 252, cod. 800186, Penitenciar, Galați |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate