replica la Poem apocaliptic de Ioana Veronica Epure
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/174794/index.html
și la comentariul lui Ioan Peia: "Hiperboreea,
țară a mai marilor minții"...

"ce s-o fi întâmplat
până la urmă cu acel chip uriaș?"(nichita stanescu*)

zace întins sub norul albastru
ca un înger transformat în daimon transformat în înger
victor, victoria,
copiii răscoalei n-au auzit de EL,
n-au vazut filmul omonim,
n-au cules roadele morțiidedragulniciuneirevoluții,
dar este bine,
acum, la noi, este primăvară alternativă,
au înmugurit clădiri de oțel și sticlă,
și... oricine are permis, e liber să tragă cu pușca,
în casa memoriala de la ploiești, în bojdeucă, în tei.

pupăza este la putere în pădurea cu fragi și mure
draguț, țaranul moare pe câmp,
în curând, vom legifera iubirea de copii
în amintirea lui Allen Ginsberg** și a filozofilor greci
"I went in the forest to look for a sign
Fortune to tell and thought to refine;
My green valentine, my green valentine,
What do I know of my green valentine**?

cui îi mai pasa de EL, cel care
"nu se lovește de nimeni
și de nimic, pentru că
n-are nimic dăruit în afară
prin care s-ar putea lovi." (nichita stanescu)

cuîimaipasădeHRISTEA, cui?
cinemaidoarmecuumeriipopulațideșiruldebarbațideșiruldefemei-
penecarenusevăd*
undesuntcâmpiilehiperboreeneundeși-adezbrăcatrupulși...
aplonjatînapecusufletulneapărat*?
cand voi afla, am să vă spun și vouă.