Ea își rotea surîsul
goală în fața oglinzii,
sălbăticiune tînără
și numai chemare,
cerul s-a topit într-o pasăre
cum pielea îngerului
între aceste file
și-n ochiul ei cu înserare
m-a ferecat printre lumini copile.

Vîrtej de alb culorile-mpreună
fugeau pe coapsa-i
cît luna pe din două,
războinici sînii în rotire
tăiau felii subțiri de aer
prin care timpul nu pătrunde,
ci doar iubirea
în rostogolire.

Goală în fața oglinzii,
cum se-adîncea în mine
fără de vină dulce mirare,
ea juca pe degete lumea și cerul,
regină și sclavă
triumfătoare