Ghicesc din șoaptele gliei cum crește coșciugul în mine.
Mă aplec asupra mea
și cu mâinile sap
în cuget
pentru a-mi dezgropa oasele
infinit mai noi, mai curate...

Îmi sângerează mâinile
din pricina spinilor
ce s-au înmulțit în suflet...

Golită, acum, de pământ,
sunt luminată
și iar nevăzăoare...