Sare roua
pe două tăișuri de verde
și se pierde
în deficit de materie.
Simțăminte
ce nu încap în cuvinte
se spală și se împreunează
cu zorii,
fără a face loc pudorii.
Cioburi de umbre
cu lumini se cunună.
Sub pași
se strivește cuplul perfect.
Doare.
Înaltul se ascunde
într-un amurg inventat.
Niște lacrimi cerșite
fecundă verdele.
Lacrimi de-o Evă...
Lacrimi de-o Ană...
Lacrimi de-un perete...