Un ceas târziu din noaptea grea,
Se scurge-ncet și prea rapid,
Și-apoi cu el și viața mea,
Se duce lin și făr' avânt.

E miezul nopții ce sosește,
Și prea haotic se grăbește,
Și timpul e ecou uitat,
Ce nu se-ntoarce niciodat'.

Și prea târziu să te trezești,
Și mult prea rece să visezi,
Intre pereții goi,firești,
Fără de care nu trăiești.

In toiul nopții cenușii,
Prin geamul oglindit de vii,
Zărești o stea ce nu clipește,
Parcă nici ea nu mai trăiește...