Intrând în valuri de-ntuneric,
Aștept ca vise să împartă
Un demon trist dar prea-puternic,
Din ceruri deschizând o poartă.

Aștept ca vise lungi și triste
În negură să se prefacă,
Să intre-n grote-ntunecate
Ce reci castele le îmbracă.

Sunt vise care duc spre demoni,
Spre vechi altare de-ntuneric,
Pe care vrând-nevrând le domini
Din ceața negrului feeric.

Blânde vise care duc spre spre moarte,
Crunt judecate de destin,
Sunt vise din mijloc de noapte
Ce-adoră reci picuri de chin.

Și seara lasă ca să cadă
O mantie lungă de velur;
Ca o sirenă poartă-n coadă
Acest imens cuprins telur.

De ce visăm doar când sub cer
Apare tainica fantasmă
Ce duce pe aripi de fier
A nopții dulce fotoplasmă?…

De ce-ncercăm să înțelegem
A nopții grotă-ntunecată
Din care noi mereu culegem
A viselor cutie fermecată?…