Femei cu suflete trase la mal,
clopotnițe pentru himere,
femei zidind pe dinăuntrul lor
pruncii subțiri ai speranței,
femei singure
așteptînd bărbații singuri coborîți în larg,
umbre ghemuite-ntre aripi
ca-n ceara luminii de Înviere.

Femei închise-n cremene,
coame despletite ale unui strigăt
ca un defileu prin inima ta, Mare,
femei tinere,
sălbăticiuni cu ager focul buzelor
înflorindu-ți noaptea
prinsă-ntre cer
și ce-i dincolo de tăcerea mistuitoare.

Iată sufletele lor, candelabre,
pajiști de catifea
pentru seara dintîi a regăsirii,
iată sufletele lor zugrăvite-n alb,
mănăstiri cu pînze
pe o apă șovăitoare