găseam că grija mea lăuntrică îmi dădea brînci
dimineața, cînd mă interesa să ies din balamuc
pe idioți trăncănelile nici nu-i atingeau în articulații
fără să mă sinchisesc, tot ei purtau și de grija mea
le-o serveam printre chinezării. pescarul încercuia

gura leului din porțelan cu mustățile pisicii sfinte
și preț de trei cercuri, vîntul nu mai bătea în căciulă,
șuierul pălăvrăgelii nu se mai prăpădea exploziv

măscările pedalau c-o anume direcție pusă la cale
cineva le imprimase un grad necunoscut de uzură
și avea o poftă teribilă s-arunce-n rozătoare cu piatra

ordinea fizică se așternea pe-o luncă de șanțuri
prostul își violentează semenul și-l izbește cu botul
de bordură. îi cară apoi cîte o pereche de șuturi-n fund
prostul trebuie castrat. merită numai înjurături
iar acțiunile lui jalnice merita înjuraturi și mai urîte

nu ieși din spatele țevii calde, nu vorbi și nu te mișca
pe jumătate trecuse și, întinse prăjini, mîinile altuia
loveau necontenit un ceaun și continuau așa mai departe

o rezervă de sunet pe video cu o boltă de palme
care din reflector mă lovea peste față
omoram în ghiveci trandafirul, mi te arătai sărbeziu
aveai o mină de nepătruns,

tocmai cînd mă uitam eu mai bine la tine
vine și dan și-mi bagă faleza-n odioasa intemperie
corino, nu ești rentabilă la reciprocități, dom'ne!
bagi scula poetică dacă'i prinzi cu curu gol

da’ mai bine vă zic de trandafir. cel mai frumos
se deforma tulpina, n-avea ea treabă cu proștii
ultraușoară prindea o fascinație cu adevărat statică
căci la minus în casă i se fîlfîia ei de spini