Petală albă de lumină,
Tezaur sfânt al vieții noastre,
De ce ne lași când ne era mai bine?
De ce ne iei în palma ta,
Ne mângâi dulce cu al tău mister,
Ne faci să credem că nu vei mai pleca,
S-apoi dispari fără de urma?

De ce ne spui ce este viața,
De ce ne lași să ne lovim de ea,
De ziduri groase ale lumii noastre,
Și nu ne consolezi deloc?

De ce nu-ndrepți a noastră viață?
De ce ne birui când avem nevoi?
De ce ne cerți adesea când greșim?
De ce ne bați când buni nu vrem să fim?

Al vieții drum am vrea să îl vedem,
Legați la ochi ne zbatem,nu putem.