agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7777 .



Poem
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Raul Huluban ]

2007-10-26  |     | 



Cu greu îmi simt mâinile, dar și genunchii, inima, întregul trup chiar –
Dar, dragul meu, îți scriu. Chircit, mărunt, și-mi țin limba nemișcată
și stau sub cerul propriei mele guri. Între huruitul multor fiare stau
dintre dale de piatră ies tocmai în bezna sonoră, vrând să urc în trup
să mă mișc și să mă întorc în el, și iar să mă așez – ca o apă tulbure
ca și cum o balenă iubitoare și-ar găsi locul în mine și înăuntrul meu
ar fi pereții ce i-ar mușca ochii și-ar hrăni-o, ar fi pereții care către tine
ar striga.


Acum știu că forța mi s-a domolit, că în foc nu-mi mai pot întinde mâna
cum făceam odată. Știu că ochii mi-i feresc de ochii lumii, cum mi-i
feresc de orice femeie; avântul nu-și mai are cursul lui așa cum mintea,
această piatră de moară care ne desfată, se macină în gol, fără oprire.
Și fără oprire e viața noastră, care, a fost darnică la vremea ei.


În căldură și piele ne-a așezat asemenea unei feline tăcute. În pământ
tomnatic ne-am îngropat morții, suficienți pentru tinerețea nostră.
Darnică, da, căci iată câți vii încă ne mai ține în cale. Și cum să ne
întrebăm de încă mai e darnică, acum, când tocmai ea ne înmoaie
în vin roș tot ce din noi a mai rămas, cum să ne întrebăm, acum,
când doar tema noastră s-a adâncit precum o scorbură?


Îmi încălzesc trupul, dragul meu. Aceasta fac. Cu ierburi fierte,
cu tot soiul de analize, cu pulberea tainică păstrată uneori
iar melancolic alteori, în inimă. Și vreau să mă învinovățesc
mai repede și aspru să o fac, să curm vuietul pentru care
azi nu-mi mai țin trupul tare, că am făcut tot ce a trebuit să fac, și,
iată că nu e bine iar păsările nu se mai așază cât ține a lumină.


Căci o neliniște ușoară și-o orbire tăcută mă cuprind, și orbecăind
lovesc pereții animalelor sălășluite-n mine, lovindu-le mă sufoc –
și așa îți scriu, așa te chem, da, mocnind ca jarul, întocmai cum
îmi trăiesc zilele. Poate mai adorm uneori, în seri târzii și pielea
se mai schimbă, or branhiile se lărgesc, dar, dragul meu, și când
voi adormi...





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!