Din apă,picătura cu timpul, se întrece
abstract,ea bate-n piatră,a sufletului, rece
și nu-ndrăznește mersul în unison să-l piardă,
căci stinsă va fi iară.
Căci stinsă va fi iară.

Din naștere,fluidă,răbdînd aceiași formă,
prin veșnicul său cuget,la rău nu se conformă
și nu îndrăznește zborul în unison să-l piardă,
căci nu va ști să ardă.
Căci nu va ști să ardă.

Din nou cu vechi se luptă,pe fiecare piatră,
ceva să schimbe-n lume,ar vrea și nu odată.
Nu,nu-ndrăznește șansa în unison s-o piardă,
căci stinsă vrea să ardă.
Căci stinsă vrea să ardă.