De când tu ești, de când eu sânt,
Tot fluviul vieții e-un cuvânt.
Lumina stă-n singurătate
Și-n așteptări neașteptate.

Răsare-atâta zare-n zări,
Că-i fierbere-n întunecări.
Și-atâtea zări răsar în zare,
Că dorul fierbe-n ne-ndurare!

Strivit de-al ochilor tăi cer,
Te-am descifrat dintr-un mister
Și-am răscolit urcânda cale
Pânâ-n străfundul urmei tale.

Înălțătoare în tristeți
Ni-i sângerarea-ntregii vieți.
Și ce iubire nu e freamăt?
Și ce durere nu e geamăt?