Un trandafir întârziat,
sol frumuseții către toamnă,
îmi zâmbește prin geam cu drag,
de tine amintindu-mi, doamnă.


Rămas și eu întârziat,
ca luna-n blânde dimineți,
seca-voi lacul de iluzii,
zăcând între-nvechiți pereți -


amici de dialog perfect,
întârziați și ei în toamnă.
Ca ei nicicând nu vei mai fi,
iubita mea, iubită doamnă.