Cobor
în mine însămi.

Mâinile, inima și tălpile
mi-s roase.

Nu mai știu să fac diferența
între eu și tu,
nu mai știu ordinea,
limita,
pielea secundelor
dintre noi.

Confund cuvintele
învălmâșindu-mi silabele
neintenționând iubirea.

Mă-mpleticesc,
mi se rup încheieturile
și curg
ca un talaz
bezmetic,
răsfrânt,
năucit de timpul
în care nu te-am găsit,
nu erai
nicăieri,
niciunde
...fără mine.