voi începe din locul acesta care îmi amintește mereu
de unde mi-ai fost dată
de foarte de jos voi începe cu tine
de la tălpile astea cu care ai călcat blestemul
când fugeai fără să privești în urmă
la femeia aceea de sare

începutul ar fi putut fi așa
la început trebuia să fie odihna
apoi pașii au fost izgoniți pe tărâmul
fără cărări
pe drumuri cât durerile de întinse
căci nu erau cuvinte să le strige distanțele

neștiind în ce pământuri să își stingă focul
au călcat rotundul până au sângerat în legendă

ar fi putut așa să fie
( și poate că a fost, cine să știe ? )
dar altceva am văzut în semnele mele
tăplile pe care le confundam
atât de des cu astrologiile magilor
când nu-ți adunam păsările de pe buze
au naufragiat pe ostrovul
din coconii căruia m-ai plămădit
fără să vreau pereche

un roi de albine a dansat multă vreme în noi
până ce un val sărat a trecut și prin castelul nostru
tot fără să vreau am învățat să merg iarăși
departe de tălpile tale
pe nisipul acesta în care cineva
va scrie odată povestea noastră