Din vremi apuse și acum
D-acum și pană-n vremi apuse,
Un fulger s-a aprins precum
Un dor senin se-nvolburase.

Nu mai e mult…și va veni de-ndată.
Pe straluce-a munților păduri,
În a lunii rouă, mantia-i scaldată,
Scăpând în cale aburinzi
Ai săi nori ce plâng de-a pururi,
De dor…de chipul de sub grinzi.

Nu pot iubi un chip lumesc,
Nici un suflet pământesc.
Fantasme doar, mă stăpânesc,
Iubiri arzând mă părăsesc.