1

În acel tei bătrân din fundul grădini
Ce și-a uitat demult mirosul florii,
Cuib stingher pentru cucuvea…
Voi sădi un alt tei,
Mladă din aceiași sămânță,
Poate acesta va reda culoare primăverii
Aruncând mai apoi și alte semințe
În brazdă de suflet.


2

În acea casă părăsită de la marginea satului
În care păienjenii stau spânzurați
De colțul grinzile putrede…
Voi zidi o altă casă,
Din piatră de râu și lacrimi de lună.
Poate se va găsi cineva…
Altul decât vântul,
Să îi bată în poartă.


3

În acea fântână cu ciutură, bolnavă de sete
Dintr-o margine uitată de drum
În care stă mumificat ecoul
Și câteva umbre dezbrăcate de umbră…
Voi ridica o ală fântână cu ciutură,
Drumeții obosiți îi va îmbrățișa albastrul,
Soarele…când o să treacă pe acolo
Își va răcori obrajii stropiți de lavă.


4

În această cruce crescută în mijlocul târgului
În brațele căreia dracii și-au făcut balansoare
Profanând răstignirea…
Va crește o altă cruce,
Plină de mugurii celor ce s-au ridicat din sevă.
Ei vor fi primii care vor anunța învierea


5

Și în locul acela în care,
Cândva era o moară de vânt
Unde se măcinau doar secunde uscate…
În locul acela trebuie sădită o moară de vânt,
Stau clipele depozitate haotic
Așteptând să devină plămadă pentru Univers.

6

Și toate acestea și multe altele
Sub un acoperiș spart pe alocuri
Prin care plouă cu stropi albi, cu stropi negri…
În care curcubeul își împiedică zborul
Și se întoarce rănit în copită de cal…
Sub care pasărea cenușă
Abia își mai deschide aripile…
Și pe care, îngerii egoiști tropăie
Tulburându-ne somnul neputinței.